Archive for the ‘spatii publice’ Category

TERENUL COMUN – ÎNCEPUTUL CONSTRUCŢIEI SPAŢIULUI PUBLIC (Locul bicicletelor şi al cartofilor)

11/04/2012

.

 

 

Music makes you loose control

Mă imaginez într-o plimbare cu bicicleta pe malul apei. Am intânire cu niște prieteni în zona centralei termice din cartierul Unirii. Ne propunem să mergem până la pădure. Pe malul apei și apoi printre case. Dar fără stres, să ne mai oprim din când în când să stăm de vorbă. O luăm așadar ușor pe canal, și apoi pe la Mureș. Râul e frumos, se vede până departe, e primăvară așa că ne bucurăm că soarele ne încălzește spatele. Traversăm podul care duce spre gară. De pe strada principală plină de mașini o luăm pe Duzilor unde e sens unic. Am scăpat de trafic. Traversăm intersecția din Fagarasi, și ajungem iar pe malul apei. De-o parte blocuri de cealaltă garaje. Cred că sunt vreo sută. Toate au porți de metal, și aproape fiecare are altă culoare. Niște fete joacă elastic așa că o luăm mai încet. O doamnă iese cu un borcan de 5 litri de castraveți murați din garaj. Unul din noi o salută. O cunoștea. Era mama lui Bogdan un prieten pe care l-a cunoscut la cursul de karate la care mergeau acum un an. Dar Bogdan a intrat apoi la facultate la Cluj și nu l-a mai văzut de atunci. Așa că se oprește să o întrebe pe mama lui ce mai face și când mai ajunge în Reghin Bogdan. Ne continuăm apoi drumul. La un moment dat vedem o ieșire spre mal printre două garaje, unul din ele are o semnătura de grafitti pe care scrie music makes you loose control. Ieșim la mal. Stăm între două grădini și apă. Într-una din grădini straturile sunt proaspăt desenate în pământ. Pe un strat sunt împlântate jumătăți de peturi. Sunt aproape unele de altele și au dopuri colorate. Pe partea cealaltă a apei malul e destul de ridicat, astfel casele așezate pe culmea dealului par mai înalte. Ne așezăm pe o bancă de lemn. E frumos lucrată, din bucăți solide de scândură așezate la distante egale cu grosimea lor. Pe un colț e scrijelită cu cheia cred o inimă. De o parte și de alta a ei sunt scrise două nume: Mirela și Sorin. Iar inima e înțepată cu o săgeată..

 

 

Canalul Morii. Terenul comun al conflictului dintre interese.

Ce se întâmplă la Reghin în zona Canalului Morii se poate spune că reprezintă un conflict de interese. E vorba de proiectul pistei de bicicliști ce se desfășoară în cea mai mare parte de-a lungul râului Mureș pe distanța dintre Reghin și Târgu Mureș. El prevede și o altă rută care traversează orașul Reghin și ajunge la Pădurea Rotundă. Primăria a câștigat finanțare pentru implementarea proiectului pe zona ce ține de traseul din oraș. Însă, pe o anumită porțiune a pistei, mai precis în zona Canalului Morii, sunt amplasate garajele locuitorilor din cartierul Iernuţeni. Proiectul prevede demolarea lor și transformarea zonei în spațiu public amenajat de-a lungul traseului bicicletelor. Proprietarii garajelor, ușor de înțeles, nu sunt de acord cu aceste demolări, chiar dacă construcția garajelor s-a făcut pe un teren ce nu le aparținea de drept. Și de aici conflictul. Cine e mai în drept pe acel teren: primăria, care poate să-și administreze cum vrea proiectele de dezvoltare urbană și care se presupune că e cea care și știe cel mai bine cum să le gestioneze și care în plus a și semnat un contract în a cărei clauză este prevăzută imposibilitatea modificării acestuia, proprietarii garajelor, care de 20 de ani încoace și-au dezvoltat o gospodărie formată din garajul-depozitare și grădina din spate și s-au identificat în acest fel cu spațiul respectiv și care evident au protestat împotriva demolării lor sau viitorii potențiali bicicliști care presupunem s-ar bucura mai mult de o pistă doar pe malul apei, fără alte rute ocolitoare sau semi-ocolitoare inutile și care se încadrează în tipul de atitudini ce promovează imprietenirea cu natură și duc lupta cu resursele energetice.

Așadar trei interese care luate separat sunt la fel de legitime fiecare.

 

Terenul comun al negocierii. Sau ce are primăria în plus față de ceilalți.

E foarte simplu. Primăria știe să gestioneze conflictele. Sau îmi place să cred asta. Tot așa cum statul suntem noi, cetățenii, primăria reprezintă interesele locuitorilor orașului pe care îi ajută spre o bună administrare. Și ce știe ea cel mai bine să facă este să negocieze ori de câte ori există un conflict de interese. Pentru că ea știe că soluția cea mai bună se naște tocmai din acest conflict.

În această situație sunt în general acuzați proprietarii de garaje. Și mai mult decât atât se încearcă chiar ignorarea lor cu toate consecințele ce se trag din asta. Sunt acuzați pentru ocuparea abuzivă a ‘terenului primăriei’. Sunt acuzați că au greșit întinzandu-se mai mult decât le-ar fi fost plapuma. Sunt acuzați că nu lasă loc naturii, ecologiei și trotuarului. Și cumva sunt imediat încadrați în tipologia de român care nu se poate abține să nu stea locului și să se rezume doar la ce are, și se lăcomeşte la mai mult.

Încep să-mi pun întrebări acum tocmai asupra acestor acuzații. Și prima întrebare care îmi vine în minte este ce a făcut primăria în acești 20 de ani. Oare nu are și ea parte din vină necontrolând în tot acest timp aşa zisele ‘ocupări abuzive’? Încerc să-mi traduc asta: dau libertate unui om toată viață, nu-i dau nici o regulă după care să se ghideze, îl las să facă ce vrea, ca la sfârșit să îi spun dom’le ai greșit. de ce? păi uite nu ai respectat regula asta. păi nu o cunoșteam. trebuia să te gândești. viață a fost un test, l-ai picat, așa că te duci în iad. În consecință devine normală orice reacție de împotrivire.

Cred că n-ar fi rău ca administrația primăriei să-și asume aceast lucru. Să-și asume că nu a gestionat timp de douzeci de ani extinderile cetățenilor orașului, să-și asume că nu și-a consultat cetățenii înaintea demarării unui astfel de proiect, pentru ceva ce îi privește în primul rând pe ei, pe locuitori.

Reiau: ‘terenul primăriei’ nu inseamna proprietatea privată a ei. Adică o parcelă cu limite clare și cu proprietar (în cazul acesta primăria) care-și hotărăște singur administrarea/drămuirea, privind doar către interior și neținând cont de factorii exteriori adică de context. Pentru că astfel riscă ca tot ce înseamnă ‘proiect  de interes public’ să rămână doar la nivel declarativ și formal. Iar lupta cu resursele energetice devine termen de propagandă.

Îmi place să-mi imaginez prin urmare, că primăria nu va încerca să implementeze un ‘proiect de dezvoltare’ ca fiind de la sine înțeles unul bun și obiectiv, doar pentru că e gândit de specialisti tocmai pentru că ea știe că o strategie bună de dezvoltare urbană nu poate să pornească decât fiind foarte atentă la tot contextul existent.

Pentru că terenul e al primăriei iar primăria aparține comunității.

 

 

Terenul ESTE comun. Inceputul construcţiei spaţiului public.

Poate aici e momentul cred, să începem să înțelegem că spațiul public e al tuturor, e al oamenilor. Iar ’terenul primariei’ e ceea ce nu e proprietate privată a persoanelor private. Iar dacă spațiul public e al tuturor, el nu poate să vină impus, din exterior, sub formă de proiect, doar pentru ca are titulatura ‘de interes public’.

Spațiul public se naște din chiar momentul în care sunt mai mulți oameni diferiți într-un loc. Și încep să-și negocieze prezența. Este spațiul comun al acceptării diferențelor de poziție. Prezența unora nu este mai bună sau mai proastă decât a altora. Ambele există din momentul în care s-au anunțat.

Spațiul comun este spațiul construcției împreună. Spațiul comun întrunește un cumul de interese la fel de valabile. Nu este spațiul în care te conving că ideea mea este mai bună decât a ta. Este spațiul în care ideea mea există alături de ideea ta. Spațiul comun nu ierarhizează și nu elimină.

Canalul Morii nu e locul bicicletelor împotriva cartofilor. E al bicicletelor și al cartofilor.

Așadar ceea ce se întâmplă acum la Canalul Morii e cel mai frumos început de spațiu public. Și e poate cea mai bună ocazie să învățam împreună cum se construiește spațiul public. Pentru că spațiul public e al nostru, și depinde de noi.

Iar primăria cred că știe cel mai bine să mijlocească această întâlnire. Cu asta se ocupă.

Anunțuri

biciclete VS masini, cartofi si mere

20/02/2012

proiectul
Reghinul. Populatie 36.173. Suprafata 56.09 km2. Nu este cel mai mare oras al tarii. Nici cel mai semnificativ. Si totusi, aduce o schimbare, un prim racnet al unui viitor durabil.
Oras mic, curaj mare.

biciclete vs masini, cartofi si mere
100 de oameni au iesit pe strada. 500 de semnaturi s-au strans. Nu pentru piste de biciclete…

unde parcam masina?
Intrebarea nu este pusa doar de romani, sau doar de reghinieni. Este o intrebare la care multi au cautat raspunsul.

Azi dezvoltarea oraselor se desfasoara la scara autoturismului. Fiecare interventie incearca sa raspunda cat mai eficient la necesitatile atat de evidente create de traficul de zi cu zi. Suntem multi cei cu masina si avem nevoie de mai multe parcari, mai multe benzi. Este o logica simpla si lineara. Construim deci mai multe parcari, si mai multe benzi si ne-am astepta ca aglomeratia sa dispara.

Dar nu dispare.
Eroarea nu trebuie cautata in calcule, ci in rezultat.
Crearea unui mediu confortabil pentru masina face ca oamenii sa opteze pentru masina.

Sa luam ca baza concluzia de mai sus si sa ne gandim mai departe:

Fiecare banda adaugata aduce mai multe masini.
Ergo o pista de biciclete ar insemna mai multi biciclisti? – DA

Mai multi biciclisti inseamna mai putina aglomeratie auto? – DA

Mai putina aglomeratie auto ar insemna mai putine benzi si mai putine locuri de parcari? – DA

EXEMPLU: Olanda

CONCLUZIE dezvoltarea orasului trebuie sa se intample la scara umana.
Este adevarat ca vor fi in continuare oameni care vor sa se deplaseze cu masina, precum vor exista in continuare activitati care nu pot exclude folosirea autoturismului.
Dar trebuie sa existe o alternativa echivalent de satisfacatoare: o retea de piste de biciclete confortabila, convenienta si completata de un sistem de transport public bine gandit.

Malurile Canalului Morii au oferit loc autoturismului, pentru timp indelungat. Acest mod de folosire nu poate sa valorifice spatiul intreg. Proiectul pistelor de biciclete valorifica intreaga zona, si ofera beneficii la scara umana intregului oras.

atitudine
Se poate empatiza cu cei care isi pierd garajul – o incapere cu beneficii incontestabile pentru acei oameni. Este de inteles ca nu vor sa piarda aceste beneficii, si ca sunt revoltati.
Dorinta de a stapani si atitudinea de a proteja tot ce este al nostru este una normala si umana. Si atitudinea de a distruge este umana. Dar nu este corecta.
Sa vorbim si de atitudinea fata de spatiul public, despre dorinta noastra de a stapani si ingradi fiecare metru patrat din el. Ca sa fie al nostru, doar al NOSTRU.
Interesant. Pentru ca, deja este al nostru – spatiul comun. Doar ca noi, nu vrem comun, ci privat. Totul sa fie privat. Am primit din ciocolata si nu dorim s-o impartim. Oare este atitudinea corecta?
NU.
Orasul este bazat prin definite pe COMUNITATE -comunitate care impreuna stapaneste si imparte un spatiu – spatiu care este LIMITAT. Nu putem fi, si mai bine zis, nu avem voie sa fim egoisti.
Garajele sunt un beneficiu care nu este oferit tuturor. Locul disponibil este LIMITAT, numarul lor este LIMITAT si reprezinta un beneficiu in plus pentru un numar LIMITAT de oameni care traiesc in zona respectiva.
O DEZVOLTARE durabila nu poate fi bazata pe concepte care sunt in sine LIMITATE.
Cei preocupati de dezvoltarea orasului se concentreaza pe tabloul complet, pe solutii care avantajeaza cat mai multi, si nu doar anumiti oameni. Ei gandesc la scara COMUNITATII, care ofera cat mai multe pentru individ, si nu la scara INDIVIDULUI independent de comunitate. Ei gandesc in RETEA si nu in PUNCTE.
Si bine fac.

Atitudinea „eu vreau si nu imi pasa de altii” este una demodata, incorecta si contestata in momentul in care aceeasi persoana pleaca in Germania (de exemplu) si revine cu sentimentul si parerea ca acolo e FAIN si aici nu.
Haideti sa schimbam ATITUDINEA si va fi FAIN si aici.

Drum verde ”Față de Mureș”

26/10/2011

Totul a pornit de la ideea de recuperare a spațiului public.

Dincolo de ce e material – imaterialul, golul care lasă privirea liberă să gliseze în sus, spaţiul dintre clădiri –este acel loc de întâlnire, de petrecere a timpului liber, locul unde vezi și ești văzut. Noțiunea de spațiu public s-a pierdut la noi odată cu obișnuințele cotidiene din perioada comunistă: ce este al nostru este numai al nostru, iar ce este al tuturor este al nimănui. Din acel moment și noțiunile de ”dincolo” și de ”celălalt” au căpătat altă semnificație. Dincolo de pragul casei, chiar și scara blocului devenea un spațiu incert, neclar și din acest motiv neglijat, uitat, degradat. Spațiu care se extinde între blocuri, in stradă. Piețele publice și piațetele care odinioară erau acele spații de întâlnire prin excelență au trecut prin același fenomen de înstrăinare și non-aparteneță, sufocate în plus de traficul auto și de parcajele niciodată suficiente.

Trecem printr-o perioadă de încercări, de căutări de soluţii cu bătaie lungă, cât mai puţin nocive ca intervenţie. Atenția se îndreaptă spre acele resturi – spații uitate cu mare potențial, fie ele situri industriale dezafectate (”brownfields” – reintroduse în circuitul cultural printr-o serie de proiecte peste tot în lume), fie spații ”ale nimănui” care cu intervenții minime devin ”ale tuturor”.

Criza arhitecturii după perioada modernistă, criticile crunte care i-au fost aduse, au cerut o reconsiderare a datelor, o regândire a modului în care sunt ele interpretate, o repunere în scenă a unei probleme neglijate: poate fi spaţiul liber sursa rezolvării problemelor urbane actuale? Oamenii îşi mărturisesc afinitatea pentru spaţiul descoperit, liber, ce permite legătura directă cu solul, cu cerul. De ce nu ne-am preocupa mai mult de locul liber atunci?

Investigăm relația comunităților umane cu un element ordonator care a determinat așezarea lor sub o anumită configurație, reprezenta elementul de legătură, principal mijloc de transport, sursă vitală de apă: râul Mureș. Remarcăm o atitudine de întoarcere a spatelului către apă atât în mediul urban cât și în mediul rural, fenomen cunoscut multor popoare, dar care în ultimii ani încearcă acțiuni de redobândire a beneficiilor prezenței naturii în viața colectivităților. Așa au apărut coridoare verzi, zone de protecție a ecosistemelor și a peisajului, spații degajate de agrement, turism, sport, prosperitate economică durabilă.

Râul Mureș este în sine o valoare regională inestimabilă, insuficient apreciată. Aici intervine ”Față de Mureș”. Ca o nouă față a râului Mureș și o cale de a crea identitate regională. Este vorba despre atitudine. Și despre acțiune.

 Acționăm – cu materiale locale și oameni de-ai locului, cu resurse minime pentru rezultate vizibile. Am scos proiectarea pe malul apei în cadrul workshop-urilor. Am trasformat o cale bătută doar de pescari și utilaje agricole într-un traseu de alergare, plimbare și pedalare. 42 de km sunt acum accesibili pe bicicletă de la Reghin la Tirgu Mureș, departe de circulația auto, în miezul naturii.

Bornele cu cap reflectorizant, lucrate manual de ajutoare de nădejde țin loc de călăuză – pentru un plus de confort și siguranță în deplasare. Pentru informații, pe traseu există panouri cu harta, date referitoare la biodiversitatea zonei și indicatoare de direcție.

Față de Mureș este un proiect-experiment. Și nu se oprește aici…


Atelier urban de peisagistică

16/03/2011

Incepând cu data de 24 martie 2011 spațiile publice din Tîrgu Mureș vor face obiectul atenției noastre și subiectul unei abordări interdisciplinare.

Profesioniștii din domeniile conexe designului urban sunt invitați să lucreze alături de specialiștii autorităților locale pentru a alege cele mai bune soluții de amenajare peisageră, integrând iluminatul, mobilierul urban, textura pavimentului și vegetația într-un tot unitar.

Putem deveni membrii activi ai comunității în care trăim, cu atât mai mult cu cât sărbătorim în 2011 anul voluntariatului. Localnicii sunt în egală măsură invitați să se implice în amenajarea spațiilor în care își petrec timpul liber.

Mai multe detalii, aici.

I need to go…

09/06/2010

to the toilet! Can you help me please?
Capitolul 2. Turist in Mures.
Sa presupunem ca nu sunt de-al locului. Sa presupunem ca nu vorbesc nici romana nici maghiara, sunt un turist care s-a aventurat prin tara si a ajuns la Tirgu Mures.
Numai bine.
Am gasit punctul de informare turistica, mi s-au dat cele trei harti/borsuri gratuite despre oras si am iesit sa explorez.
Ma plimb linistit prin centru, ma uit pe harta sa-mi calibrez traseul, si la un moment dat am nevoie sa ma duc la toaleta.
Sa vedem unde gasesc una? Ma uit pe harta, dar toaletele publice nu sunt marcate. Si atunci ce pot face?
Pot opta pentru varianta de a intra pe furis sau cerand permisiune intr-un local sau hotel. Varianta aceasta este la indemana, dar majoritatea oamenilor au retineri din cauza posibilitatii reale de refuz din partea angajatilor.
Pot opta pentru varianta balcanica de a gasi un colt retras, sau un parc cu verdeata abundenta. Problema e ca in centru, si in zonele pietonale se circula destul de intens. Colturi retrase nu prea exista. Parcuri linistite, cu multi arbustri, nu sunt. In plus solutia de fata inpune si o stare de disconfort ce rezulta din stresul de a nu fi prins, sau de a fi vazut de cineva. Ei si atunci ce facem?
Optiunea sanatoasa este gasirea unei toalete publice.
W.C.-ul public.
Aceste toalete sunt de obicei amplasate in zone cu circulatie intensa pietonala, in spatii publice sau adiacent institutiilor publice. Ele se regasesc si in zonele de agrement si in zonele intens vizitate de turisti.
Analizand harta turistica, ce se distribuie gratuit, eu ca turist, pot realiza perimetrul centrului istoric impreuna cu principalele monumente istorice si obiectivele de interes turistic. Pe harta nu apar pozitiile w.c.-urilor publice!!! Asa ca singura solutie este strabaterea centrului .

Ma aflu in ?
Pta Victoriei. Obiective turistice majore: Catedrala Mica, Primaria, Consiliul Judetean, Palatul Culturii. W.C. Public? NU exista dar este aproape, dincolo de statuia Ostasului.
(more…)

Banca „verde” din Tudor

26/05/2010

Nu este adevarat ca doar japonezii au mobilier urban inverzit! – banca „peddy” inventat de grupul Mindscape.

Si noi avem! – banca „verde” din Tudor.

Malurile străzii?

14/05/2010

Spaţiul public este mai mult decât activitatea numită generic recreere. Să facem un exerciţiu: ce ne bucură privirea atunci când străbatem de grabă străzile pentru a ajunge la serviciu sau la şcoală? Mai privim în jurul nostru? Iar dacă cercetăm, ce vedem? Putem respira vizual sufletul urbei noastre? Sau devine doar praf şi eşapament?

Clădirile sunt trecute undeva în spate în fundal, dincolo de perdeaua de maşini parcate, cabluri şi reclame luminoase. Trotuarele nu mai sunt nici ele ce au fost. După îngustări făcute în favoarea lărgirii şoselelor, a apariţiei spaţiilor de parcare care niciodată nu sunt suficiente, indiferent de eforturile uriaşe depuse în acest scop, încercăm mereu să satisfacem nevoile de spaţiu ale maşinilor şi uităm de oameni. Nu am făcut decât să supra-simplificăm bogăţia fenomenului experienţei urbane. Am pierdut noţiunile de tactil, de poetic. Oamenii se deplasează rapid, traversează spatiul, nu mai au răgazul privirii în jur, şi tratăm la fel şi apa, cursurile de apă care ne traverseză oraşul. În curând vom vorbi şi de principalul element natural al Târgu Mureşului, despre râul care ia dat numele, acum însă ne concentrăm pe fratele mai mic, pe canalul numit Pocloş. Încercăm astfel să atragem atenţia asupra elementelor vii, şi a activităţilor plăcute de care încă se mai putem bucura în mediul urban.

Evoluţia spectaculoasă a cursului de apă, de la un canal al „leproşilor” (Poklos în limba maghiară) la o axă verde de promenadă, transformarea peste noapte într-un loc de întâlnire al bicicliştilor şi al skater-ilor, ne face să jubilăm. Înseamnă că am înţeles importanţa spaţiilor libere, tihnite, deschise şi beneficiile sportului în aer liber. Mărunte sunt intervenţiile de care ar mai fi nevoie pentru o experienţa deplină.

Există o tendinţă internaţională de reabilitare a fronturilor la apă şi de încurajare a transportului public, a mersului pe jos şi a folosirii bicicletei. În Olanda spre exemplu, pistele de bicicletă sunt primele dezăpezite iarna. Oraşe care şi-au acoperit cursurile mici sau mari de apă pentru a le transforma în şosele, au conştientizat importanţa prezenţei elementului natural în defavoarea unei temporare fluidizări de trafic şi încearcă acum re-descoperirea albiilor râurilor. Doar că cele două acţiuni solicită, fiecare în parte, sume uriaşe de bani. Şi, de aceea tendinţa actuală este de eficientizare a traficului, nu de fluidizare a lui.


istorie: raul Mark, mici ambarcatiuni, indiguire, vegetatie perimetrala

modernitate: raul Mark, acoperit pentru fluidizarea circulatiei carosabile

actualitate: proiect de re-descoperire a apei curgatoare si de a re-naturare a orasului

De aceea credem că problemele de trafic se rezolvă odată cu îmbunătăţirea legăturilor pietonale şi a transportului în comun. Avem nevoie de legături viabile, spaţii sigure şi confortabile.

Un oraş prietenos înseamnă un oraş al oamenilor, mai mult decât al maşinilor lor… Vrem oare ca malul să devină trotuar?

Double double – Patrimoniu Alterat

14/05/2010

Tot la capitolul cabluri, fabrici si uzine as dori sa va prezint o disconcordanta intre peisajul urban Muresean in curs de Clujificare (fenomen pe care o vom explica alta data, dar totusi suna bine) si unele cladiri din centrul orasului, amplasate pe traseul turistic, in zona protejata?, care nu se armonizeaza nici decum cu noul trend high-tech, de sinceritate vizuala, in ceea ce priveste progresul tehnologic al telecomunicatiilor in patria noastra.

Aici ar fi de exemplu Biblioteca Teleki.

Un monument istoric, mediocru ca si estetica si importanta arhitecturala, unde as propune un upgrade benefic, in spiritul celei mai noi mode locale, la nivel de design urban.

Cam asa ceva…

Trebuie neaparat sa fim atenti la detalii!!!
Acolo, peste intrare e o bucata de fier, cu ceva pasare, foarte-foarte plicitistoare, si veche.
Vin turistii si il fotografiaza, caci saraci nu gasesc altceva mai fain in zona.

Hai  sa bagam ceva si acolo!
Un sul de cablu cred ca se asorteaza, si in plus se armonizeaza cu intreg conceptul propus.
Sa vedem :

Nu-i asa ca arata mai bine?

Concluzii:

+ Exista o cladire de patrimoniu, monument de arhitectura, acolo in spate, dincolo de cabluri.
Bibilioteca Teleki este una din cele mai importante institutii bibliotecare ale tarii; cu peste 40 000 de volume, cuprinzand adevarate raritati tiparite.
Cladirea in sine are peste 200 de ani si a fost proiectata explicit pentru a servii ca biblioteca. In stilul sau baroc tarziu,intr-un limbaj moderat, nu iese in evidenta dintre cladirile din jur. Totusi, pe langa Palatul Culturii si Biserica Reformata din Cetate, Biblioateca Teleki este cel mai vizitat obiectiv turistic din Tirgu Mures.

Un astfel de obiectiv merita sa fie curatat de cabluri, impreuna cu intreaga zona a pietei Bolyai.
Bufnita, recent reamplasata la locul sau original, este dovada clara a nesimtirii si indiferentei celor care sunt propietarii sulului de cablu amplasat pe suportul de fier forjat.

Un simbol a fost distrus.

sancta simplicitas!

31/03/2010

Piata Bulgarilor (Panov). Suntem multumiti! Se poate si asa! O amiaza insorita cu cer albastru, copii si bunici, tineri discutand pe banci, porumbei nazdravani, un aer viu si pasnic in inima orasului.
Intr-adevar, suna prea dulce, ametitor. Dar daca nu am fost zgarciti cu critici, nu vom fi zgarciti nici cu laude.
Piata a fost reamenajata recent, nefiind o zona de mare interes, captivat printre cele trei strazi bombardate de masini, inconjurat mai ales de cladiri de calitate mediocra, nu provoca prea multa atentie. Si totusi.

Vegetatia, ca element de baza, domina zonele perimetrale, conferand astfel intimitatea necesara centrului pietei, care este lasat liber in stil luminis. Zona a primit un covor nou, din dale de beton, mai simpatic decat stramosul sau asfaltul zgrunturos. Mobilierul urban de lemn si beton, retras in umbra copacilor, domina cu forme simple si curate, asa cum ne place noua. Pe ici colo mai apare cate un stalp de iluminat in stil neoclasic. Toate aceste elemente reusesc sa creeze o microplaneta diferita, o senzatie scurta dar intensa de spatiu si libertate in centrul aglomerat si zgomotos. Respiram aerul evolutiei, al calitatii demult asteptate.

Si cum nu exista perfect, imprefectiunile societatii autohtone sunt mai vizibile si mai accentuate cand se deslusesc intr-un mediu ce depaseste standardul cotidian. Despre ce vorbesc? Cand spatiul public nu arata ca un gunoi, atunci oamenii “echilibreaza” esteticul pietei prin mici atentii plasate cu grija…


%d blogeri au apreciat asta: