TERENUL COMUN – ÎNCEPUTUL CONSTRUCŢIEI SPAŢIULUI PUBLIC (Locul bicicletelor şi al cartofilor)

by

.

 

 

Music makes you loose control

Mă imaginez într-o plimbare cu bicicleta pe malul apei. Am intânire cu niște prieteni în zona centralei termice din cartierul Unirii. Ne propunem să mergem până la pădure. Pe malul apei și apoi printre case. Dar fără stres, să ne mai oprim din când în când să stăm de vorbă. O luăm așadar ușor pe canal, și apoi pe la Mureș. Râul e frumos, se vede până departe, e primăvară așa că ne bucurăm că soarele ne încălzește spatele. Traversăm podul care duce spre gară. De pe strada principală plină de mașini o luăm pe Duzilor unde e sens unic. Am scăpat de trafic. Traversăm intersecția din Fagarasi, și ajungem iar pe malul apei. De-o parte blocuri de cealaltă garaje. Cred că sunt vreo sută. Toate au porți de metal, și aproape fiecare are altă culoare. Niște fete joacă elastic așa că o luăm mai încet. O doamnă iese cu un borcan de 5 litri de castraveți murați din garaj. Unul din noi o salută. O cunoștea. Era mama lui Bogdan un prieten pe care l-a cunoscut la cursul de karate la care mergeau acum un an. Dar Bogdan a intrat apoi la facultate la Cluj și nu l-a mai văzut de atunci. Așa că se oprește să o întrebe pe mama lui ce mai face și când mai ajunge în Reghin Bogdan. Ne continuăm apoi drumul. La un moment dat vedem o ieșire spre mal printre două garaje, unul din ele are o semnătura de grafitti pe care scrie music makes you loose control. Ieșim la mal. Stăm între două grădini și apă. Într-una din grădini straturile sunt proaspăt desenate în pământ. Pe un strat sunt împlântate jumătăți de peturi. Sunt aproape unele de altele și au dopuri colorate. Pe partea cealaltă a apei malul e destul de ridicat, astfel casele așezate pe culmea dealului par mai înalte. Ne așezăm pe o bancă de lemn. E frumos lucrată, din bucăți solide de scândură așezate la distante egale cu grosimea lor. Pe un colț e scrijelită cu cheia cred o inimă. De o parte și de alta a ei sunt scrise două nume: Mirela și Sorin. Iar inima e înțepată cu o săgeată..

 

 

Canalul Morii. Terenul comun al conflictului dintre interese.

Ce se întâmplă la Reghin în zona Canalului Morii se poate spune că reprezintă un conflict de interese. E vorba de proiectul pistei de bicicliști ce se desfășoară în cea mai mare parte de-a lungul râului Mureș pe distanța dintre Reghin și Târgu Mureș. El prevede și o altă rută care traversează orașul Reghin și ajunge la Pădurea Rotundă. Primăria a câștigat finanțare pentru implementarea proiectului pe zona ce ține de traseul din oraș. Însă, pe o anumită porțiune a pistei, mai precis în zona Canalului Morii, sunt amplasate garajele locuitorilor din cartierul Iernuţeni. Proiectul prevede demolarea lor și transformarea zonei în spațiu public amenajat de-a lungul traseului bicicletelor. Proprietarii garajelor, ușor de înțeles, nu sunt de acord cu aceste demolări, chiar dacă construcția garajelor s-a făcut pe un teren ce nu le aparținea de drept. Și de aici conflictul. Cine e mai în drept pe acel teren: primăria, care poate să-și administreze cum vrea proiectele de dezvoltare urbană și care se presupune că e cea care și știe cel mai bine cum să le gestioneze și care în plus a și semnat un contract în a cărei clauză este prevăzută imposibilitatea modificării acestuia, proprietarii garajelor, care de 20 de ani încoace și-au dezvoltat o gospodărie formată din garajul-depozitare și grădina din spate și s-au identificat în acest fel cu spațiul respectiv și care evident au protestat împotriva demolării lor sau viitorii potențiali bicicliști care presupunem s-ar bucura mai mult de o pistă doar pe malul apei, fără alte rute ocolitoare sau semi-ocolitoare inutile și care se încadrează în tipul de atitudini ce promovează imprietenirea cu natură și duc lupta cu resursele energetice.

Așadar trei interese care luate separat sunt la fel de legitime fiecare.

 

Terenul comun al negocierii. Sau ce are primăria în plus față de ceilalți.

E foarte simplu. Primăria știe să gestioneze conflictele. Sau îmi place să cred asta. Tot așa cum statul suntem noi, cetățenii, primăria reprezintă interesele locuitorilor orașului pe care îi ajută spre o bună administrare. Și ce știe ea cel mai bine să facă este să negocieze ori de câte ori există un conflict de interese. Pentru că ea știe că soluția cea mai bună se naște tocmai din acest conflict.

În această situație sunt în general acuzați proprietarii de garaje. Și mai mult decât atât se încearcă chiar ignorarea lor cu toate consecințele ce se trag din asta. Sunt acuzați pentru ocuparea abuzivă a ‘terenului primăriei’. Sunt acuzați că au greșit întinzandu-se mai mult decât le-ar fi fost plapuma. Sunt acuzați că nu lasă loc naturii, ecologiei și trotuarului. Și cumva sunt imediat încadrați în tipologia de român care nu se poate abține să nu stea locului și să se rezume doar la ce are, și se lăcomeşte la mai mult.

Încep să-mi pun întrebări acum tocmai asupra acestor acuzații. Și prima întrebare care îmi vine în minte este ce a făcut primăria în acești 20 de ani. Oare nu are și ea parte din vină necontrolând în tot acest timp aşa zisele ‘ocupări abuzive’? Încerc să-mi traduc asta: dau libertate unui om toată viață, nu-i dau nici o regulă după care să se ghideze, îl las să facă ce vrea, ca la sfârșit să îi spun dom’le ai greșit. de ce? păi uite nu ai respectat regula asta. păi nu o cunoșteam. trebuia să te gândești. viață a fost un test, l-ai picat, așa că te duci în iad. În consecință devine normală orice reacție de împotrivire.

Cred că n-ar fi rău ca administrația primăriei să-și asume aceast lucru. Să-și asume că nu a gestionat timp de douzeci de ani extinderile cetățenilor orașului, să-și asume că nu și-a consultat cetățenii înaintea demarării unui astfel de proiect, pentru ceva ce îi privește în primul rând pe ei, pe locuitori.

Reiau: ‘terenul primăriei’ nu inseamna proprietatea privată a ei. Adică o parcelă cu limite clare și cu proprietar (în cazul acesta primăria) care-și hotărăște singur administrarea/drămuirea, privind doar către interior și neținând cont de factorii exteriori adică de context. Pentru că astfel riscă ca tot ce înseamnă ‘proiect  de interes public’ să rămână doar la nivel declarativ și formal. Iar lupta cu resursele energetice devine termen de propagandă.

Îmi place să-mi imaginez prin urmare, că primăria nu va încerca să implementeze un ‘proiect de dezvoltare’ ca fiind de la sine înțeles unul bun și obiectiv, doar pentru că e gândit de specialisti tocmai pentru că ea știe că o strategie bună de dezvoltare urbană nu poate să pornească decât fiind foarte atentă la tot contextul existent.

Pentru că terenul e al primăriei iar primăria aparține comunității.

 

 

Terenul ESTE comun. Inceputul construcţiei spaţiului public.

Poate aici e momentul cred, să începem să înțelegem că spațiul public e al tuturor, e al oamenilor. Iar ’terenul primariei’ e ceea ce nu e proprietate privată a persoanelor private. Iar dacă spațiul public e al tuturor, el nu poate să vină impus, din exterior, sub formă de proiect, doar pentru ca are titulatura ‘de interes public’.

Spațiul public se naște din chiar momentul în care sunt mai mulți oameni diferiți într-un loc. Și încep să-și negocieze prezența. Este spațiul comun al acceptării diferențelor de poziție. Prezența unora nu este mai bună sau mai proastă decât a altora. Ambele există din momentul în care s-au anunțat.

Spațiul comun este spațiul construcției împreună. Spațiul comun întrunește un cumul de interese la fel de valabile. Nu este spațiul în care te conving că ideea mea este mai bună decât a ta. Este spațiul în care ideea mea există alături de ideea ta. Spațiul comun nu ierarhizează și nu elimină.

Canalul Morii nu e locul bicicletelor împotriva cartofilor. E al bicicletelor și al cartofilor.

Așadar ceea ce se întâmplă acum la Canalul Morii e cel mai frumos început de spațiu public. Și e poate cea mai bună ocazie să învățam împreună cum se construiește spațiul public. Pentru că spațiul public e al nostru, și depinde de noi.

Iar primăria cred că știe cel mai bine să mijlocească această întâlnire. Cu asta se ocupă.

Reclame

5 răspunsuri to “TERENUL COMUN – ÎNCEPUTUL CONSTRUCŢIEI SPAŢIULUI PUBLIC (Locul bicicletelor şi al cartofilor)”

  1. gabilus Says:

    Draga Anreea David, in numele proprietarilor de garaje din cartierul dacia iti multumim pentru timpul acordat in privinta acestei teme. Povestea ai inceput-o doar pentru persoanele care nu au trecut niciodata prin Reghin(Mă imaginez într-o plimbare cu bicicleta pe malul apei. Am intânire cu niște prieteni în zona centralei termice din cartierul Unirii)( sa nu omitem imaginea centralei termice din cartierul Unirii care pare mai batrana decat coloseumul din Roma),urmat de:(Traversăm podul care duce spre gară. De pe strada principală plină de mașini o luăm pe Duzilor unde e sens unic)(Reghinenii stiu ca daca pleci din cartierul Unirii si treci podul care duce spre gara nu ai cum sa ajungi pe Duzilor), mai departe, ai numit aceste constructii ca ,,ocupari abuzive”. Tin sa te anunt stimata doamna ca aceste constructii au fost efectuate cu autorizatii de la mediu, pompieri, dupa un plan elaborat de primaria municipiului Reghin. Si in legatura cu imaginile care le-ati publicat, nu vad care e rolul jocului in photoshop. (orice chior vede asemanarea intre cele doua usi ale garajuli apropiat in imaginea de mai sus) si nu ma refer la desen ci la urmele de abtibild din colturile superioare, sa nu mai spunem ca garajul respectiv nu se afla in vecinatatea celorlalte din fotografie.

  2. Georgiana Branea Says:

    felicitări pentru articol. este un text care arată modest cum cu răbdare și atenție (pentru celălalt) putem avea cu toții de câștigat. Arată că e loc pentru toți. dar poate uneori, înverșunarea orbește.

  3. Andreea David Says:

    Domnule Gabilus. Sunt din Reghin. Povestea de la începutul textului este o utopie. Strada principală pe care o parcurgem cu bicicletele de la pod pana la Duzilor e strada Gării. În plimbarea noastră speram să ajungem într-un loc în care pot să coexiste în egală măsură, biciliştii, garajele, ateliere mecanice, grădinile de zarzavat, ieşirile la mal, bănci pe care putem sta de vorbă, oameni. Este o utopie?
    Diferenţa este că unde vedeţi dumneavoastră un conflict (două părţi care se luptă, şi din care doar una va caştiga) eu vad o alăturare.
    Dar acelaşi scepticism pe care îl observ la dumneavostră, l-am vazut şi la oamenii de acolo. Am stat într-o zi de vorba cu ei. Pentru că nu aveam cu ce sa ma legitimez, nu eram nici de la presă, nici din altă parte, m-au suspectat că sunt un soi de spion de la primărie. Şi nu-şi puteau imagina cum că nu aş avea nici un interes acolo. Că ma intereseaza comunitaţile şi spaţiul comun pe care-l împart. (nu mai vorbesc de mentalitatea generala în care prezenţa ta într-un e legitimă doar printr-un interes financiar pe care l-ai putea avea acolo)
    Cu alte cuvinte frica pare sentimentul cel mai prezent acolo. Frica pe care o inţeleg in totalitate, şi despre care am incercat sa scriu in text. Frica se naşte dintr-o toatală nebăgare in seamă tocmai a comunitaţii care locuieşte acolo şi din ameninţarea cu dispariţia. Primaria practic nu a ţinut cont de existenta lor, şi de nevoile lor. Şi in aceste condiţii e cat se poate de normal să se nasca furie in randul celor neglijaţi. Şi mai mult decât atât chiar acuzaţi de ‘ocupări abuzive’ (ţin să specific că nu eu i-am acuzat de asta ci societatea in general)
    Din păcate primaria în România nu are nici un fel de practică în consultarea cetăţenilor in timpul demarării unui proiect urban care evident îi vizeaza in primul rând pe locuitori.
    Iar textul ăsta am sperat sa functioneze ca un apel in această direcţie.

  4. elaslo Says:

    Dragă Andreea, lcuitorii orașului au fost consultați în legătură cu acest proiecta(de exemplu eu am aflat de la alți concetățeni). Mi se pare normal, ca într-o societate democratică să se ia o decizie care să fie benefică majorității și nu minorității. de obicei așa funcționează….

    • Andreea David Says:

      ai dreptate. de obicei asa functioneaza. insa permite-mi sa spun ca mi se pare gresit. pentru ca in cazul canalului morii tocmai minoritatea e cea mai afectata de decizia majoritatii de care spui tu. si tot in numele majoritatii s-au produs si marile exproprieri comuniste si incarcerarea oamenilor in blocuri dupa ce li s-a luat tot ce aveau, si tot in numele ”interesului public”.
      dar nu ar fi rau sa deschidem o dezbatere publica pe tema asta. sa trecem de la dezbaterea online la una deschisa in care pot avea acces toti cei interesati de subiect.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: