Parcarea multietajată în spatele Palatului Culturii, Tîrgu Mureș

31/01/2014 by

Aici încercăm să aducem o analiză comparată pro și contra clădirii de parcare multietajate ce se vrea a fi construită pe strada Horea, în Tîrgu Mureș.

1.Din punct de vedere strategic

Presupunând că majoritatea primarilor doresc creșterea calității vieții în orașele lor, luăm drept reper orașul Viena, care este clasificat ca fiind orașul cu cea mai înaltă calitate a vieții după Mercer Quality of Living Survey 

În zona centrală, Viena și-a permis o parcare subterană cu 190 de locuri de parcare chiar în Kilometrul Zero al orașului. Observăm însă că pe o distanță mai mare de 5 minute de mers pe jos, nu  și-a permis nici o altă clădire de parcare multietajată, în favoarea descurajării traficului auto. Clădirle multietajate cu capacitate mai mare de 190 de locuri de parcare sunt amplasate fie la 10 minute de mers pe jos de la Kilometrul Zero fie accesibile din căi de circulație de capacitate mare. Putem observa în politica Vienei, evitarea de a atrage trafic auto  în zona centrală  fiindcă o dată cu atragerea mașinilor în zonele centrale, scade potențialul de a crea spații agreabile pentru pietoni ceea ce prejudiciază vânzările.

comparatie

La Tîrgu Mureș, amplasarea unei parcări de capacitate de 400 de locuri la o distanță mai mică de 5 minute de mers pe jos de la Kilometrul Zero, ar putea compromite pe termen lung capacitatea zonei centrale de a deveni atractivă pentru pieton, scăzând potențialul vânzărilor din zona centrală.

Pentru a avea o comprație de ordin de mărime, adăugăm căteva date informative: Capacitatea de parcare în Piața Trandafirilor este de aproximativ 138 de locuri + 20 de locuri pentru Taxi.

Simularea de trafic poate ușor să confirme sau să infirme fenomenele ce vor avea loc. Decizia pentru încurajare sau descurajare a traficului în zona centrală ar trebui să fie o decizie politică în urma negocierii între diferiții actori urbani (inițiator, locuitori, comercianți, instituții din vecinătate, cetățeni interesați).

Prezentăm aici 3 slide-uri semnificative de la cursul ELTIS Transport Learning, susținut de Comisia Europeană care explică cercul vicios al planificării traficului și necesitatea de a introduce termenul de „mobilitate”.

Transport Learning slide 3



Spațiul din zona centrală este considerat de majoritatea țărilor dezvoltate mult prea valoros pentru a depozita mașina și ar trebui ocupat de funcțiuni care nu sunt conditionate de accesibilitate permanentă cu mașina cum ar fi magazine mici și prețioase, spații pentru cultură, birouri sau administrație.

Cheia „Orașelor pentru Oameni” se consideră ca fiind densificarea și nu extinderea limitelor intravilanului, din motivul de a crea legături mai scurte în oraș, fără să avem nevoia de a ne deplasa cu mașina.

Totuși, avem nevoie de locuri de parcare și în zona centrală.Trebuie să avem libertatea de alege să ajungem cu mașina în centru. Întradevăr DA, însă doar pentru cei pentru care este necesar. De exemplu pentru cumpărarea unui frigider, sau pentru oficialități. Aceste locuri de parcare se pot asigura fie în clădiri pentru parcare de mică capacitate, fie în corpul străzii. Autoritatea Publică Locală însă trebuie să aibă control asupra prețului parcării, și îl reglează în funcție de politica  pentru spațiul public pe care o conduce: descurajare sau încuraje a traficului auto în centru. Prețul corect (v. video) pentru locul de parcare este cel mai mic preț pe care se poate stabili, astfel încât să existe permanent 1-2 locuri libere pe pachet de locuri de parcare.

2. Din punct de vedere al relației cu monumentul Palatul Culturii:

A. Siguranța monumentului. Presupunem că nimeni nu-și dorește ca structura de rezistență a Paltului Culturii, monument de valoare excepțională, de interes național, să fie afectată. De menționat este că în zonă mai sunt alte 3 monumente de interes național Banca Agrara, Muzeul Industial Secuiesc pe Horea și Palatul Pensionarilor.  Studiile geotehnice, expertiza de rezistență a clădirilor și verificarea continuă a vibrațiilor pe timp de șantier vor arăta dacă noua clădire ce se vrea a fi construită în zonă, le va afecta sau nu structura de rezistență.

B.Din punct de vedere a volumetriei. Insulele urbane din centrele orașelor, delimitate de străzi în majoritatea orașelor tind să fie construite compact, ceea ce nu ar fi greșit nici la Tîrgu Mureș, cu respectarea indicilor POT(Procent de ocupare al terenului), CUT(coeficient de utilizare al terenului) specificați în documentația de urbanism în vigoare PUG(Plan Urbanistic General) sau PUZ (Planul Urbanistic Zonal). Dacă strada Horea ca ansamblu urban compact in 90%, compus in mare parte din case orășenești cu un singur nivel, ar trebui conservat, este o discuție și negociere profesională a specialiștilor pe monumente, punând foarte atent în balanță ce se pierde și ce se câștigă. În urma negocierii ar trebui să rezulte o soluție cel puțin egală sau cu o valoare adăugată mai mare decât situația actuală.

Parcare simulare

C.Din punct de vedere al arhitecturii. Conform Cartei Albe a Arhitecturii, o clădire nouă trebuie să își exprime tehnica timpului.Această regulă a fost valabilă de-a lungul istoriei. O abordare istoricizantă nu ar fi corectă din punct de vedere cultural. Având în vedere că amplasamentul se află în zonă protejată, arhitectura poate prelua volumetrii, raport plin gol de la clădirile din vecinătate cu respectarea specificaților din certificatul de urbanism.

Exemplu de insule urbane "mature", în Viena

Exemplu de insule urbane „mature”, în Viena

Ideea unei clădiri de parcare e binevenită însă marea provocare este de a deservi zona centrală fără a fi în mijlocul ei. În acest sens, volumetria, înfățișarea și locul trebuie foarte bine gândite, astfel încât să nu diminueze capacitatea acestei zone centrale de a deveni pietonală. Soluția ar putea fi dispersarea marelui volum de parcare în alte volume mai mici, eventual dincolo de nucleul de 5 minute pietonale.

Anunțuri

TERENUL COMUN – ÎNCEPUTUL CONSTRUCŢIEI SPAŢIULUI PUBLIC (Locul bicicletelor şi al cartofilor)

11/04/2012 by

.

 

 

Music makes you loose control

Mă imaginez într-o plimbare cu bicicleta pe malul apei. Am intânire cu niște prieteni în zona centralei termice din cartierul Unirii. Ne propunem să mergem până la pădure. Pe malul apei și apoi printre case. Dar fără stres, să ne mai oprim din când în când să stăm de vorbă. O luăm așadar ușor pe canal, și apoi pe la Mureș. Râul e frumos, se vede până departe, e primăvară așa că ne bucurăm că soarele ne încălzește spatele. Traversăm podul care duce spre gară. De pe strada principală plină de mașini o luăm pe Duzilor unde e sens unic. Am scăpat de trafic. Traversăm intersecția din Fagarasi, și ajungem iar pe malul apei. De-o parte blocuri de cealaltă garaje. Cred că sunt vreo sută. Toate au porți de metal, și aproape fiecare are altă culoare. Niște fete joacă elastic așa că o luăm mai încet. O doamnă iese cu un borcan de 5 litri de castraveți murați din garaj. Unul din noi o salută. O cunoștea. Era mama lui Bogdan un prieten pe care l-a cunoscut la cursul de karate la care mergeau acum un an. Dar Bogdan a intrat apoi la facultate la Cluj și nu l-a mai văzut de atunci. Așa că se oprește să o întrebe pe mama lui ce mai face și când mai ajunge în Reghin Bogdan. Ne continuăm apoi drumul. La un moment dat vedem o ieșire spre mal printre două garaje, unul din ele are o semnătura de grafitti pe care scrie music makes you loose control. Ieșim la mal. Stăm între două grădini și apă. Într-una din grădini straturile sunt proaspăt desenate în pământ. Pe un strat sunt împlântate jumătăți de peturi. Sunt aproape unele de altele și au dopuri colorate. Pe partea cealaltă a apei malul e destul de ridicat, astfel casele așezate pe culmea dealului par mai înalte. Ne așezăm pe o bancă de lemn. E frumos lucrată, din bucăți solide de scândură așezate la distante egale cu grosimea lor. Pe un colț e scrijelită cu cheia cred o inimă. De o parte și de alta a ei sunt scrise două nume: Mirela și Sorin. Iar inima e înțepată cu o săgeată..

 

 

Canalul Morii. Terenul comun al conflictului dintre interese.

Ce se întâmplă la Reghin în zona Canalului Morii se poate spune că reprezintă un conflict de interese. E vorba de proiectul pistei de bicicliști ce se desfășoară în cea mai mare parte de-a lungul râului Mureș pe distanța dintre Reghin și Târgu Mureș. El prevede și o altă rută care traversează orașul Reghin și ajunge la Pădurea Rotundă. Primăria a câștigat finanțare pentru implementarea proiectului pe zona ce ține de traseul din oraș. Însă, pe o anumită porțiune a pistei, mai precis în zona Canalului Morii, sunt amplasate garajele locuitorilor din cartierul Iernuţeni. Proiectul prevede demolarea lor și transformarea zonei în spațiu public amenajat de-a lungul traseului bicicletelor. Proprietarii garajelor, ușor de înțeles, nu sunt de acord cu aceste demolări, chiar dacă construcția garajelor s-a făcut pe un teren ce nu le aparținea de drept. Și de aici conflictul. Cine e mai în drept pe acel teren: primăria, care poate să-și administreze cum vrea proiectele de dezvoltare urbană și care se presupune că e cea care și știe cel mai bine cum să le gestioneze și care în plus a și semnat un contract în a cărei clauză este prevăzută imposibilitatea modificării acestuia, proprietarii garajelor, care de 20 de ani încoace și-au dezvoltat o gospodărie formată din garajul-depozitare și grădina din spate și s-au identificat în acest fel cu spațiul respectiv și care evident au protestat împotriva demolării lor sau viitorii potențiali bicicliști care presupunem s-ar bucura mai mult de o pistă doar pe malul apei, fără alte rute ocolitoare sau semi-ocolitoare inutile și care se încadrează în tipul de atitudini ce promovează imprietenirea cu natură și duc lupta cu resursele energetice.

Așadar trei interese care luate separat sunt la fel de legitime fiecare.

 

Terenul comun al negocierii. Sau ce are primăria în plus față de ceilalți.

E foarte simplu. Primăria știe să gestioneze conflictele. Sau îmi place să cred asta. Tot așa cum statul suntem noi, cetățenii, primăria reprezintă interesele locuitorilor orașului pe care îi ajută spre o bună administrare. Și ce știe ea cel mai bine să facă este să negocieze ori de câte ori există un conflict de interese. Pentru că ea știe că soluția cea mai bună se naște tocmai din acest conflict.

În această situație sunt în general acuzați proprietarii de garaje. Și mai mult decât atât se încearcă chiar ignorarea lor cu toate consecințele ce se trag din asta. Sunt acuzați pentru ocuparea abuzivă a ‘terenului primăriei’. Sunt acuzați că au greșit întinzandu-se mai mult decât le-ar fi fost plapuma. Sunt acuzați că nu lasă loc naturii, ecologiei și trotuarului. Și cumva sunt imediat încadrați în tipologia de român care nu se poate abține să nu stea locului și să se rezume doar la ce are, și se lăcomeşte la mai mult.

Încep să-mi pun întrebări acum tocmai asupra acestor acuzații. Și prima întrebare care îmi vine în minte este ce a făcut primăria în acești 20 de ani. Oare nu are și ea parte din vină necontrolând în tot acest timp aşa zisele ‘ocupări abuzive’? Încerc să-mi traduc asta: dau libertate unui om toată viață, nu-i dau nici o regulă după care să se ghideze, îl las să facă ce vrea, ca la sfârșit să îi spun dom’le ai greșit. de ce? păi uite nu ai respectat regula asta. păi nu o cunoșteam. trebuia să te gândești. viață a fost un test, l-ai picat, așa că te duci în iad. În consecință devine normală orice reacție de împotrivire.

Cred că n-ar fi rău ca administrația primăriei să-și asume aceast lucru. Să-și asume că nu a gestionat timp de douzeci de ani extinderile cetățenilor orașului, să-și asume că nu și-a consultat cetățenii înaintea demarării unui astfel de proiect, pentru ceva ce îi privește în primul rând pe ei, pe locuitori.

Reiau: ‘terenul primăriei’ nu inseamna proprietatea privată a ei. Adică o parcelă cu limite clare și cu proprietar (în cazul acesta primăria) care-și hotărăște singur administrarea/drămuirea, privind doar către interior și neținând cont de factorii exteriori adică de context. Pentru că astfel riscă ca tot ce înseamnă ‘proiect  de interes public’ să rămână doar la nivel declarativ și formal. Iar lupta cu resursele energetice devine termen de propagandă.

Îmi place să-mi imaginez prin urmare, că primăria nu va încerca să implementeze un ‘proiect de dezvoltare’ ca fiind de la sine înțeles unul bun și obiectiv, doar pentru că e gândit de specialisti tocmai pentru că ea știe că o strategie bună de dezvoltare urbană nu poate să pornească decât fiind foarte atentă la tot contextul existent.

Pentru că terenul e al primăriei iar primăria aparține comunității.

 

 

Terenul ESTE comun. Inceputul construcţiei spaţiului public.

Poate aici e momentul cred, să începem să înțelegem că spațiul public e al tuturor, e al oamenilor. Iar ’terenul primariei’ e ceea ce nu e proprietate privată a persoanelor private. Iar dacă spațiul public e al tuturor, el nu poate să vină impus, din exterior, sub formă de proiect, doar pentru ca are titulatura ‘de interes public’.

Spațiul public se naște din chiar momentul în care sunt mai mulți oameni diferiți într-un loc. Și încep să-și negocieze prezența. Este spațiul comun al acceptării diferențelor de poziție. Prezența unora nu este mai bună sau mai proastă decât a altora. Ambele există din momentul în care s-au anunțat.

Spațiul comun este spațiul construcției împreună. Spațiul comun întrunește un cumul de interese la fel de valabile. Nu este spațiul în care te conving că ideea mea este mai bună decât a ta. Este spațiul în care ideea mea există alături de ideea ta. Spațiul comun nu ierarhizează și nu elimină.

Canalul Morii nu e locul bicicletelor împotriva cartofilor. E al bicicletelor și al cartofilor.

Așadar ceea ce se întâmplă acum la Canalul Morii e cel mai frumos început de spațiu public. Și e poate cea mai bună ocazie să învățam împreună cum se construiește spațiul public. Pentru că spațiul public e al nostru, și depinde de noi.

Iar primăria cred că știe cel mai bine să mijlocească această întâlnire. Cu asta se ocupă.

expunere de motive privind factorii de stres in oraș…

30/03/2012 by

Expunerea de motive a fost introdusă de urgență în ședința de Consiliu Local cu numărul 2350 din 27/03/2012, cu referire la INTERZICEREA circulației vehiculelor, incluzând BICICLETE, TROTINETE, SKATEBOARD-URI și ROLE…

biciclete VS masini, cartofi si mere

20/02/2012 by

proiectul
Reghinul. Populatie 36.173. Suprafata 56.09 km2. Nu este cel mai mare oras al tarii. Nici cel mai semnificativ. Si totusi, aduce o schimbare, un prim racnet al unui viitor durabil.
Oras mic, curaj mare.

biciclete vs masini, cartofi si mere
100 de oameni au iesit pe strada. 500 de semnaturi s-au strans. Nu pentru piste de biciclete…

unde parcam masina?
Intrebarea nu este pusa doar de romani, sau doar de reghinieni. Este o intrebare la care multi au cautat raspunsul.

Azi dezvoltarea oraselor se desfasoara la scara autoturismului. Fiecare interventie incearca sa raspunda cat mai eficient la necesitatile atat de evidente create de traficul de zi cu zi. Suntem multi cei cu masina si avem nevoie de mai multe parcari, mai multe benzi. Este o logica simpla si lineara. Construim deci mai multe parcari, si mai multe benzi si ne-am astepta ca aglomeratia sa dispara.

Dar nu dispare.
Eroarea nu trebuie cautata in calcule, ci in rezultat.
Crearea unui mediu confortabil pentru masina face ca oamenii sa opteze pentru masina.

Sa luam ca baza concluzia de mai sus si sa ne gandim mai departe:

Fiecare banda adaugata aduce mai multe masini.
Ergo o pista de biciclete ar insemna mai multi biciclisti? – DA

Mai multi biciclisti inseamna mai putina aglomeratie auto? – DA

Mai putina aglomeratie auto ar insemna mai putine benzi si mai putine locuri de parcari? – DA

EXEMPLU: Olanda

CONCLUZIE dezvoltarea orasului trebuie sa se intample la scara umana.
Este adevarat ca vor fi in continuare oameni care vor sa se deplaseze cu masina, precum vor exista in continuare activitati care nu pot exclude folosirea autoturismului.
Dar trebuie sa existe o alternativa echivalent de satisfacatoare: o retea de piste de biciclete confortabila, convenienta si completata de un sistem de transport public bine gandit.

Malurile Canalului Morii au oferit loc autoturismului, pentru timp indelungat. Acest mod de folosire nu poate sa valorifice spatiul intreg. Proiectul pistelor de biciclete valorifica intreaga zona, si ofera beneficii la scara umana intregului oras.

atitudine
Se poate empatiza cu cei care isi pierd garajul – o incapere cu beneficii incontestabile pentru acei oameni. Este de inteles ca nu vor sa piarda aceste beneficii, si ca sunt revoltati.
Dorinta de a stapani si atitudinea de a proteja tot ce este al nostru este una normala si umana. Si atitudinea de a distruge este umana. Dar nu este corecta.
Sa vorbim si de atitudinea fata de spatiul public, despre dorinta noastra de a stapani si ingradi fiecare metru patrat din el. Ca sa fie al nostru, doar al NOSTRU.
Interesant. Pentru ca, deja este al nostru – spatiul comun. Doar ca noi, nu vrem comun, ci privat. Totul sa fie privat. Am primit din ciocolata si nu dorim s-o impartim. Oare este atitudinea corecta?
NU.
Orasul este bazat prin definite pe COMUNITATE -comunitate care impreuna stapaneste si imparte un spatiu – spatiu care este LIMITAT. Nu putem fi, si mai bine zis, nu avem voie sa fim egoisti.
Garajele sunt un beneficiu care nu este oferit tuturor. Locul disponibil este LIMITAT, numarul lor este LIMITAT si reprezinta un beneficiu in plus pentru un numar LIMITAT de oameni care traiesc in zona respectiva.
O DEZVOLTARE durabila nu poate fi bazata pe concepte care sunt in sine LIMITATE.
Cei preocupati de dezvoltarea orasului se concentreaza pe tabloul complet, pe solutii care avantajeaza cat mai multi, si nu doar anumiti oameni. Ei gandesc la scara COMUNITATII, care ofera cat mai multe pentru individ, si nu la scara INDIVIDULUI independent de comunitate. Ei gandesc in RETEA si nu in PUNCTE.
Si bine fac.

Atitudinea „eu vreau si nu imi pasa de altii” este una demodata, incorecta si contestata in momentul in care aceeasi persoana pleaca in Germania (de exemplu) si revine cu sentimentul si parerea ca acolo e FAIN si aici nu.
Haideti sa schimbam ATITUDINEA si va fi FAIN si aici.

Arhitectura din Lemn – Premiile HOLZBAU Tirol 2011

04/01/2012 by

Premiile Tiroler Holzbau Preis 2011 din Austria sunt expuse in Cetatea Medievală Tîrgu Mureș, la Museum Café. Lucrările expuse sunt de mare interes pentru profesioniștii din domeniile vizuale și tehnice, dar și pentru publicul larg.

Vernisajul are loc marți, 10 ianuarie 2012 orele 18:00. Expoziția poate fi vizitată până la data de 24 ianuarie 2012.

Vă așteptăm!

detalii 01

detalii 02

Drum verde ”Față de Mureș”

26/10/2011 by

Totul a pornit de la ideea de recuperare a spațiului public.

Dincolo de ce e material – imaterialul, golul care lasă privirea liberă să gliseze în sus, spaţiul dintre clădiri –este acel loc de întâlnire, de petrecere a timpului liber, locul unde vezi și ești văzut. Noțiunea de spațiu public s-a pierdut la noi odată cu obișnuințele cotidiene din perioada comunistă: ce este al nostru este numai al nostru, iar ce este al tuturor este al nimănui. Din acel moment și noțiunile de ”dincolo” și de ”celălalt” au căpătat altă semnificație. Dincolo de pragul casei, chiar și scara blocului devenea un spațiu incert, neclar și din acest motiv neglijat, uitat, degradat. Spațiu care se extinde între blocuri, in stradă. Piețele publice și piațetele care odinioară erau acele spații de întâlnire prin excelență au trecut prin același fenomen de înstrăinare și non-aparteneță, sufocate în plus de traficul auto și de parcajele niciodată suficiente.

Trecem printr-o perioadă de încercări, de căutări de soluţii cu bătaie lungă, cât mai puţin nocive ca intervenţie. Atenția se îndreaptă spre acele resturi – spații uitate cu mare potențial, fie ele situri industriale dezafectate (”brownfields” – reintroduse în circuitul cultural printr-o serie de proiecte peste tot în lume), fie spații ”ale nimănui” care cu intervenții minime devin ”ale tuturor”.

Criza arhitecturii după perioada modernistă, criticile crunte care i-au fost aduse, au cerut o reconsiderare a datelor, o regândire a modului în care sunt ele interpretate, o repunere în scenă a unei probleme neglijate: poate fi spaţiul liber sursa rezolvării problemelor urbane actuale? Oamenii îşi mărturisesc afinitatea pentru spaţiul descoperit, liber, ce permite legătura directă cu solul, cu cerul. De ce nu ne-am preocupa mai mult de locul liber atunci?

Investigăm relația comunităților umane cu un element ordonator care a determinat așezarea lor sub o anumită configurație, reprezenta elementul de legătură, principal mijloc de transport, sursă vitală de apă: râul Mureș. Remarcăm o atitudine de întoarcere a spatelului către apă atât în mediul urban cât și în mediul rural, fenomen cunoscut multor popoare, dar care în ultimii ani încearcă acțiuni de redobândire a beneficiilor prezenței naturii în viața colectivităților. Așa au apărut coridoare verzi, zone de protecție a ecosistemelor și a peisajului, spații degajate de agrement, turism, sport, prosperitate economică durabilă.

Râul Mureș este în sine o valoare regională inestimabilă, insuficient apreciată. Aici intervine ”Față de Mureș”. Ca o nouă față a râului Mureș și o cale de a crea identitate regională. Este vorba despre atitudine. Și despre acțiune.

 Acționăm – cu materiale locale și oameni de-ai locului, cu resurse minime pentru rezultate vizibile. Am scos proiectarea pe malul apei în cadrul workshop-urilor. Am trasformat o cale bătută doar de pescari și utilaje agricole într-un traseu de alergare, plimbare și pedalare. 42 de km sunt acum accesibili pe bicicletă de la Reghin la Tirgu Mureș, departe de circulația auto, în miezul naturii.

Bornele cu cap reflectorizant, lucrate manual de ajutoare de nădejde țin loc de călăuză – pentru un plus de confort și siguranță în deplasare. Pentru informații, pe traseu există panouri cu harta, date referitoare la biodiversitatea zonei și indicatoare de direcție.

Față de Mureș este un proiect-experiment. Și nu se oprește aici…


Față de Mureş [teaser]

01/06/2011 by

FațădeMureș – proiectul inițiat de asociația UnDAverde – merge mai departe. Traseul pentru biciclete se agrementează cu:

* locuri de popas – locuri de șezut, vetre pentru foc – construite manual din lemn și piatră de râu, de studenți la arhitectură, Cercetașii – Centrul local Mureș și localnici care au dat o mână de ajutor

* borne din lemn, la fiecare intersecție cu drumuri agricole, care seara reflectă farurile bicicletei

* indicatoare de direcție, panouri cu harta și informații despre flora și fauna specifică zonei.

Sponsorul segmentului Tîrgu Mureș – Reghin pentru analiza teritorială, marcarea traseului și achiziția tuturor materialelor necesare este firma ANVERGO. Mulțumim și pe această cale. Au fost implicate de asemenea autoritățile locale – primăriile comunelor traversate și Sistemul de Gospodărire a Apelor Mureș.

Trasee pentru biciclete în Tîrgu Mureș

17/03/2011 by

Reprezentanți ai sectorului privat, ai societății civile prin ONG-uri și ai primăriei Tîrgu Mureș, conlucrează la proiectul pentru traseele cicliste și pietonale în oraș.

Motivația vine din lipsa infrastructurii pentru transportul alternativ, și în consecință lipsa confortului și a siguranței în deplasarea nemotorizată – includem aici si mersul pe jos.

Efectele utilizării automobilului în oraș (un oraș care permite parcurgerea distanțelor, relativ scurte) se simt și se văd: începând cu durata de deplasare în permanentă creștere, dificultatea găsirii locurilor de parcare, și culminând cu calitatea aerului respirat – și în acest caz, precaritatea se simte și se vede.


Imagine preluată din Strategia de dezvoltare a rețelei de piste pentru biciclete, p.18

Putem alege să mergem pe jos, sau cu bicicleta. Iar pentru a spori / îmbogăți experiența, se lucrează la traseele pietonale și pentru bicicliști care vor lega cartierele, obiectivele de importanță din oraș, în strânsă legătură cu liniile și stațiile de transport public. Pentru că existența unei alternative viabile impune și interconectare, bună relaționare și eficientizare în deplasare.

Toate aceste aspecte, împreună cu altele, se încadrează în obiectivele de sustenabilitate urmărite în dezvoltarea urbană la nivel european, și concură pentru crearea unui peisaj urban prietenos, agreabil, la scară umană.

Atelier urban de peisagistică

16/03/2011 by

Incepând cu data de 24 martie 2011 spațiile publice din Tîrgu Mureș vor face obiectul atenției noastre și subiectul unei abordări interdisciplinare.

Profesioniștii din domeniile conexe designului urban sunt invitați să lucreze alături de specialiștii autorităților locale pentru a alege cele mai bune soluții de amenajare peisageră, integrând iluminatul, mobilierul urban, textura pavimentului și vegetația într-un tot unitar.

Putem deveni membrii activi ai comunității în care trăim, cu atât mai mult cu cât sărbătorim în 2011 anul voluntariatului. Localnicii sunt în egală măsură invitați să se implice în amenajarea spațiilor în care își petrec timpul liber.

Mai multe detalii, aici.

vineri, 17 decembrie

16/12/2010 by

vineri, 17 decembrie, de la ora 18.00, va avea loc prezentarea proiectului nostru Față de Mureș
în Clubul Presei – The Office Club, Str Bolyai, Nr. 16, în cadrul lansarii numarului 3 al revistei LECTURA.

vă așteptăm cu drag!


%d blogeri au apreciat asta: